Monday, March 13, 2017

Avanpremiera! Citeste acum un fragment din " Trei coroane întunecate" de Kendare Blake!



În fiecare generație de pe insula Fennbirn se naște un set de triplete: trei regine, toate moștenitoare cu drepturi egale la coroană și fiecare posedând puteri magice mult râvnite.

Mirabella stapânește cele patru elemente, e capabilă să stârnească vâlvătăi lacome de foc sau furtuni violente doar pocnind din degete. 
Katharina este o otrăvitoare și poate înghiți cele mai ucigătoare veninuri fară să simtă aproape nimic. 
Arsinoe domină natura și despre ea se spune că ar avea harul de a face să înflorească cel mai roșu trandafir și să îmblânzească cel mai aprig dintre lei. 

Dar pentru a deveni Regina Încoronată nu e nevoie doar de originea regală. Fiecare soră trebuie să lupte pentru asta. Și nu e doar un joc în care cineva câștigă sau pierde… e o luptă pe viață și pe moarte. În noaptea în care surorile împlinesc șaisprezece ani, bătălia începe.

ULTIMA REGINĂ RAMASĂ ÎN VIAȚĂ PRIMEȘTE COROANA.

Fragment:

După ce șia făcut intrarea, muzica a început să răsune din nou, iar conversațiile au fost reluate. Toxicii îmbrăcați la patru ace vin spre ea în valuri și pleacă la fel de repede. Sunt așa de mulți, vin și fac plecăciuni politicoase, spun ceva amabil, rostesc o mulțime de nume, dar singurul care contează e Arron. După câteva minute, o cuprinde neliniștea. Dintrodată i se pare că rochia începe so strângă și că în cameră este foarte cald. O caută din ochi pe Natalia, dar nu o vede nicăieri.

—  Vă simțiți bine, regină Katharine?

Katharine clipește nedumerită, uitânduse la femeia din fața ei. Nuși mai amintește despre ce vorbea.

—  Da, spune ea. Desigur.

—  Ei, ce credeți? Serbările surorilor dumneavoastră ar putea fi la fel de strălucitoare ca aceasta?

—  Evident că nu! spune Katharine. Naturaliștii probabil că își frig acum pești pe băț.

Toxicii râd.

—  Iar Mirabella… Mirabella…

—  Aleargă cu picioarele goale prin bălțile lăsate de ploaie. Katharine se întoarce. Un tânăr frumos, cu ochi albaștri și părul blondargintiu al Nataliei, îi zâmbește. Îi întinde mâna. —  În fond, ce altceva fac elementalii? întreabă el. Regina

mea. Dansați?

Katharine acceptă so conducă pe ringul de dans și se lasă trasă spre el. Pe reverul lui stâng este prins un splendid scorpion ucigaș, albastru cu verde. Încă nu e mort de tot. Picioarelei se mișcă încetișor, o bijuterie de o frumusețe grotescă. Katharine se îndepărtează ușor. Veninul scorpionilor ucigași este oribil. A fost înțepată și vindecată până acum de șapte ori, dar tot nu rezistă prea mult la efectul înțepăturii.

—  Mai salvat, îi spune ea. Dacă mai trebuia să stau să caut ce săi spun, cred că o luam la fugă.

Zâmbetul lui este întratât de atent, încât o face să roșească. Se învârt împreună în ritmul muzicii și ea îi studiază trăsăturile ferme.

—  Cum te cheamă? îl întreabă. În mod sigur ești un Arron. Ai trăsăturile lor. Și părul. Sau poate ți lai vopsit special.
—  Poftim? râde el. Adică, așa cum fac servitorii? Of, mătușa Natalia și grija ei pentru aparențe!

—  Mătușa Natalia? Deci ești un Arron.

—  Sunt, spune el. Numele meu este Pietyr Renard. Mama mea a fost Paulina Renard. Tatăl meu este fratele Nataliei, Christophe. O atrage întro piruetă. Dansezi foarte bine, îi spune.

Mâinile îi alunecă pe spatele ei, iar Katharine se încordează când ajung în dreptul umerilor, unde ar putea să simtă asprimea pielii, cauzată de vechile otrăviri.
— E de mirare, spune ea, având în vedere greutatea acestei rochii. Am senzația că o sămi țâșnească sângele pe la încheieturi.

—  Ei, nu trebuie să permiți asta. Se spune că cele mai puternice regine toxice au sânge otrăvit. Nu miar plăcea să sară pe tine vulturii ăștia, în dorința de al gusta.

Sânge otrăvit. Ce dezamăgiți ar fi dacă lar gusta pe al ei! —  Vulturi? exclamă ea. Nu cumva mulți dintre acești oa

meni fac parte din familia ta? —  Ba chiar așa.

Katharine râde și se oprește numai când se apropie prea mult cu fața de scorpionul ucigaș. Pietyr este înalt, mai înalt decât ea aproape cu un cap. Ar putea foarte bine să danseze privind scorpionul drept în ochi.

—  Ai un râs foarte plăcut, spune Pietyr. Dar mi se pare ciudat. Mă așteptam să fii neliniștită.

—  Sunt neliniștită, spune ea. Gave

—  Nu în legătură cu Gave. În legătură cu anul acesta. Cu Revelarea de la Festivalul Beltane. Cu începutul tuturor lucrurilor.

—  Începutul tuturor lucrurilor, repetă ea încet.

De multe ori Natalia îi spusese să ia lucrurile exact așa cum vin. Să nu se lase copleșită. Până acum nu fusese prea greu. Pe de altă parte, Natalia reușește întotdeauna să facă să pară simple toate lucrurile.

—  O să fac față, așa cum trebuie, spune ea, iar Pietyr chicotește.

—  E atâta groază în vocea ta. Sper că o să ai mai mult entuziasm când îți vei cunoaște curtezanii.

—  Asta nu contează. Indiferent ce regeconsort voi alege, acela mă va iubi când voi fi regină.

—  Nu ai prefera să te iubească dinainte? o întreabă el. Eu aș fi zis că toată lumea vrea asta – să fie iubit pentru propria persoană, nu pentru rang.

Precomandă cu 40% reducere:



Follow on Bloglovin

1 comment:

Clara G. said...

offf de ce va jucati cu noi?!? :))

Si soarele e o stea